Despre Lali… (sau Trei locuri I pentru micuţii atleţi de la CSS Ploieşti la Cupa Începătorului)

Nu cred ca am mai scris pana acum despre Lali, fiica mea, pe acest blog, insa ar cam fi cazul sa o fac. La urma urmei, orice parinte este mandru de reusitele copiilor lui, asa ca eu de ce nu as fi?

Lali a inceput sportul de performanta in domeniul gimnasticii acum cativa ani. Din cauza problemelor pe care le avea (si le mai are inca) cu auzul, barna a devenit un aparat periculos pentru ea… Nu stiu daca asta a fost cauza principala… cert este ca a renuntat la gimnastica si a trecut la hipism. Insa fara succes. In prezent practica atletismul, probele de alergare 800 m plat si triatlonul fiind favorite.

Iar rezultatele incep sa apara (ca si in trecut la gimnastica, de altfel!) iar eu vi le aduc la cunostinta. Iaca aici:

Trei locuri I pentru micuţii atleţi de la CSS Ploieşti la Cupa Începătorului

Anul acesta (2009), in 31 ianuarie, a participat la un concurs Grand Prix pentru Juniori 3 (etapa 1) la Bucuresti. O puteti vedea aici si aici pregatita sa ia parte la proba de alergare favorita (pentru cei neavizati, Lali are pe piept numarul 7636).

Iar pentru fanii Hi5, aici este pagina ei. Numai sa dati sunetul mai incet… si sa nu-i trimiteti spam-uri, ca nu-i frumos! ;)

Bravo Lali!

Acesta a fost Nelu (Ioan) Leonte…

Dupa o scurta suferinta, Nelu a plecat dintre noi in 28 Februarie 2009 in urma unui infarct… Avea 71 de ani si era mandru ca s-a nascut in Nepos (BN). Si era socrul meu…

Prea multe despre el nu am ce sa va spun. Nu am fost chiar atat de apropiati pe cat as fi vrut… Insa stiu sigur ca a fost un om BUN si un om RESPECTAT, chiar si asa, cu defectele si cu viciile sale… La urma urmei, cine nu le are?

Si a fost un om caruia ii placea viata si ii placea sa se respecte! Si, va vine sa credeti sau nu, a fost un bun pilot - cu brevet de “sbor”, cum se scria in acele vremuri - si mai mult, a si zburat ore bune, in special pe planoare. Si, nu in ultimul rand, facea o visinata jos palaria! ;)

Si a iubit-o enorm pe unica lui fiica, Alina, chiar daca distantele si imprejurarile au facut sa nu se viziteze atat de mult cat ar fi vrut. Iar Alina l-a iubit la fel…

L-am ingropat in 4 Martie 2009 in cimitirul ortodox din Bistrita, alaturi de socrii lui, mama Uta si tata Vasile.

Acum am ramas doar cu amintirea lui, cu carnetul lui de zbor si cu macheta lui favorita: un planor la scara redusa, similar celor pe care a zburat.

Fie-i tarana usoara!
:(